HĂRNIC'IE s.f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguinţă, vrednicie; destoinicie. - Harnic + suf. -ie.
Sursă : DEX'98 (11907)  - gall

Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie
Sursă : Antonime (70693)  - siveco

HĂRNIC'IE s. v. capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, seri-ozitate, valoare, vrednicie.
Sursă : Sinonime (186442)  - siveco

HĂRNIC'IE s. râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligenţă. (E de admirat ~ lui.)
Sursă : Sinonime (186441)  - siveco

hărnic'ie s. f., art. hărnic'ia, g.-d. hărnic'ii, art. hărnic'iei
Sursă : DOR (250472)  - siveco

HĂRNIC'IE f. Efort fizic sau intelectual susţinut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie
Sursă : NODEX (337176)  - siveco